Vei găsi greu un sacou care să îţi vină foarte bine din prima. În cele mai multe cazuri, pentru a obţine sacoul perfect, trebuie să trecem pe la croitor după achiziţie. Trebuie doar să ne asigurăm însă că modificările pe care ni le dorim sunt posibile.

Sacoul din fotografia de mai jos îmi vine perfect la umeri, este suficient de cambrat pe laterale şi are mânecile relativ strâmte (deşi ar trebui scurtate un pic). Lungimea este de asemenea la nivelul pe care îl prefer. Teoretic sacoul este aproape perfect, însă de fiecare dată când l-am purtat mi s-a parut incomod. Problema este că linia subsuorii este atât de jos încât mă incomodează în mişcări. Destul de frustrant, vă asigur.

Multe dintre sacourile pe care le găsim pe rafturile magazinelor sunt croite după acest tipar: cu linia subsuorii mult mai jos decât ar fi necesar. Motivul principal este de a te ajuta să îmbraci sacoul cât mai uşor. Însă, chiar și la o simplă strângere de mână, vei observa că sacoul se deplasează odată cu braţul, limitând astfel mişcările. Imaginea generală a unui astfel de sacou nu este una dintre cele mai flatante. Englezii au o vorbă care sintetizează bine situația: un astfel de sacou îți flutură urechile atunci când ridici brațele. În plus, o linie joasă la subraţ se continuă deseori cu o mânecă mult prea generoasă, aspectul de sacou împrumutat fiind astfel desăvârşit.

Problema este că acest defect (pentru că eu îl consider un defect) este aproape imposibil de retuşat la croitor. Cele mai multe astfel de sacouri sunt o cauză pierdută.

Cel mai bine este ca atunci când îți cumperi un sacou să verifici și acest aspect. E simplu: în fața unei oglinzi, ridică brațele cât mai sus în lateral. Dacă imaginea finală este cea de mai sus, atunci nu-l cumpăra; te va stânjeni la fiecare mișcare amplă a brațelor.

Mulți bărbați consideră că un costum îi restricționează în mișcări și aleg varianta “larg și comod”. Cred însă că, în cel puțin un aspect al costumului – subrațul, mai strâmt e de multe ori mult mai confortabil.