Mi se par agasante reclamele care promit că un anumit produs îți poate transforma viața. Reclame pline de mărturii ale oamenilor care trăiesc mai mult, mai intens, sunt mai fericiți și mai frumoși după ce au cumpărat un produs banal. Chiar dacă acele rezultate s-ar dovedi a fi reale, simțul ridicolului m-ar opri să le promovez în acest mod agresiv. Dar poate că e doar părerea mea.
În materie de stil regăsesc aceeași atitudine: bărbații îmbrăcați bine au parte, se pare, de mai mult sex, mai mulți bani, mai multă atenție, mai multe grame într-un kilogram și multe alte bonusuri.
Nu am început să mă îmbrac mai bine pentru a primi ceva în schimb, iar acum mi se pare ciudat că a fost o perioadă când nu-mi păsa ce pun pe mine. Nu am cuantificat precis câștigurile pe care le-am obținut de când mă îmbrac mai bine și, chiar dacă fac un efort de memorie, mi-e greu să separ beneficiile aduse exclusiv de modul meu de a mă îmbrăca. Cu siguranță hainele au contribuit la diverse reușite, însă nu singure, ci împreună cu multe alte evoluții și transformări personale, voite sau forțate de împrejurări, din ultimii ani.
Îmi place ca mașina, casa, biroul să fie curate și personalizate și sunt convins că ești de aceeași părere. De ce considerăm totuși ca fiind obligatoriu să dăm cu aspiratorul înainte de vizita chiar a unui singure persoane, însă ieșim îmbrăcați neglijent în fața a mii de persoane? De ce un apartament în dezordine este o rușine, dar un costum ponosit nu? Eu cred că e din cauza educației. Ni s-a spus de nenumărate ori că nu e bine să primim vizitatori în dezordine și acest deziderat a ajuns un gest reflex. În cadrul acestui proces de învățare s-a strecurat însă și stilul vestimentar deformat de comunism al părinților noștri. Mediul în care am crescut, bun sau rău, este cel la care ne raportăm întreaga viață. Curățenia în casă, pe de o parte și, în extrema cealaltă, hainele impersonale au fost o parte din realitatea cu care am crescut. Iar gestul repetat devine adevăr.
Așa că, dacă vrei să te îmbraci mai bine, fă-o fără să aștepți un premiu. După o perioadă îți va părea un gest firesc și, așa cum nu câștigăm o sumă fabuloasă de bani atunci când scoatem aspiratorul din priză, așa nu ni se va schimba nici viața la 180 de grade după ce îmbrăcăm o cămașă de măsură potrivită nouă, curată și călcată. E doar o stare de normalitate pe care, cel mai probabil, copiii noștri o vor prelua ca atare.
